 |
|
 |
 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Rylai Boboc;)
Data inscrierii: 24/Iun/2006 Mesaje: 4 Localitate: BV
|
Trimis: 02/07/2006 04:16 Titlul subiectului: lacrimi |
|
|
Lacrima.
Nu te uita peste umar, la amintire, la trecut, la cea ce a fost. Stii ce a fost, ce e acolo in spatele tau, acel moment cand erai un nimic, si acum crezi ca nu mai esti, atunci cand erai pierduta, si acum crezi ca ai gasit drumul, dar de fapt ratacesti, atunci cand nu aveai pe nimeni, si acum crezi ca ai, atunci cand plangeai, si acum nu mai ai lacrimi, sau le-ai inghitit odata cu tot raul care l-ai simtit. Acum crezi ca esti puternica, pentru ca asa ti-a spus lumea sa fii, dar de fapt, esti mai slaba, pentru ca stii ce inseamna suferinta, durerea. Si incepi sa realizezi, ca nimic nu s-a schimbat, doar timpul a trecut incapatanat peste toate si te-a ajutat sa mai uiti… dar ce sa uiti, cand nu ai ce, nu ai cum, nu ai cu cine. Cand dragostea devine iluzia ca ura poate fi uitata, cand zambetul exista pentru a ascude lacrimi si prietenii sunt dusmani mai indiferenti ai propriilor idei, inecate odata cu noi insine in mediocritatea unei noi zile, ce cu siguranta nu va fi asha de frumoasa cum vrem. Nimic nu e asa frumos cum vrei tu. Nici tu, nici viata, nici nimic. Frumusetea pura exista doar intr-o lacrima, singura exprimare pura, lina si sincera a sufletului, singura eliberarea pe care o poti avea din fata suferintei, sincera, nu ca un zambet fals sau un sarut lipsit de pasiune. Sa nu iti amagesti inima cu vise, cand ea a recunoscut ura, nepasrea, tristetea desavarsita si intunecarea sufletului omenesc. Nu poti sa o amagesti. Singura ei scapare e dragostea adevarata, si nu stii daca o vei gasi macar odata in toata viata ta.
Si viata e un timp asa lung... cand esti o simpla copila ce pluteste pe un vis prin viata, incercand sa nu te ineci... ca la sfarsit sa realizezi ca de fapt, incercand sa nu te inceci, ai uitat sa inoti, si acum, nu mai poti sa iubesti… si plangi. |
|
| Sus » |
|
 |
caesius Vizitator
|
Trimis: 07/08/2006 19:36 Titlul subiectului: |
|
|
| Sa nu poti sa fii tu, fiindca de altfel, oricat ai sonda, nu stii cine esti tu. Sa nu ai la ce te raporta, sa nu ai nici un reper absolut, nici macar unul fizic. Sa nu intelegi nimic, iar cand intelegi simti ca mai bine nu ai fi inteles. Sa pierzi totul din tine, sa ajungi sa te intrebi asupra nonsensului prorpiei tale existente. Sa-l citesti pe Cioran si sa simti ca scrierile lui sunt doar o caricatura a durerii tale. Sa simti zi de zi ca toata greutatea cosmica apasa pe pieptul tau, facandu-te sa ti se farame orice urma de speranta. Sa nu stii sa faci altceva decat sa intorci cutitul in rana, iar rana sa se mareasca cu fiecare pas pe care il faci. Sa ravnesti cu tot sufletul la non-existenta...O lacrima e o binecuvantare pentru tine, dar lacrimile tale toate s-au scurs de ceva vreme, acum e seceta in ochii tai crispati. Dar poate ca intr-o zi.... |
|
| Sus » |
|
 |
BoneS Vizitator
|
Trimis: 06/09/2006 20:36 Titlul subiectului: Tears ... |
|
|
| O raza de soare , a unui soare de apus, bland, se reflecta printr-un geam cu rame de stejar cojit de trecerea anilor in care vag se recunostea mana unui sculptor, cazand incet peste un cosciug simplu , dar care purta intransul o imagine ,o dovada a unei existente , o realitate a unor amintiri, ca de exemplu un exponat de muzeu ! Linistea ce dainuia incaperea era deranjata rar de catre niste voci departate care se stingeau incet si semnalau prezenta unor " vizitatori " care veneau sa vada "exponatul" ! Era precum o expozitie ce nu poate fi ratata , precum o galerie de pictura abstracta a unei vieti in care vizitatorii cunosteau tablourile si semnificatia lor adevarata si veneau sa le vada pentru ultima data ! Privirile profunde si critice erau inlocuite de catre lacrimi ...iar discutiile nu mai contineau in esenta lor colorații deschise , nu mai contineau cuvinte ...doar amintiri concentrate in lacrimi sarate care se preling incet pe obrazul asa-zisilor vizitatori si care in cele din urma se contopesc cu diferite textile ! O soarta cruda , o asemanare perfecta si o simbioza spulberătoare ... Fetele vin si trec toate exprimand intr-un fel sau altul acelasi mesaj ...amintirile vin si trec ...viata vine si trece ... Un pustiu imens cuprinde camera , "exponatul" la locul lui sta calm si rece ...un zambet fad ,lipsit de viata ...niste ochi adanciti in orbite si o umbra de trup care se desluseste sub acoperamantul raposatei ! Asta este tot ce ramane din zeci de ani si amintiri ,din zeci de ani de bucurii si suparari , din dragoste patimasa ,din ganduri necurate , din satisfactii , din succese si insuccese, din lacrimi ...doar un trup teapan, plans , cu un zambet fad si lipsit de viata peste care anii trec , si care incet incet dispare ... Ramane doar o amintire ,care amintire dispare odata cu oamenii care o poarta si devine cu totul uitata . Sfioasa raza dupa ce matura intreg cosciugul se retrage ...incet ca de pildă un ultim vizitator lasand in urma loc unor lacrimi intarziate ... zgomotos se aud pasi care patrund in camera iar niste soapte necizelate si grotesti dau niste indicatii una alteia ! Capacul este ridicat , si este pus ,inchizand pentru totdeauna inauntru amintiri si regrete naruite de o destinatie finala contorizata ! In urma cosciugului raman doar pasi si lacrimi ... |
|
| Sus » |
|
 |
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
 |
|
|
 |
|