Deesse Babac


Data inscrierii: 20/Iun/2006 Mesaje: 22 Localitate: Brasov
|
Trimis: 29/03/2008 18:39 Titlul subiectului: Nebuna de alb |
|
|
Nebuna de alb
N`am avut niciodata atat de multe comori cate aveam azi in mine. Si nestemate,si ceruri,si apusuri de foc in cascade. Si am pierdut tot intr`o clipa tremurata, intr`o isterie de lipsuri,in efemeritatea unui moment,in nedreapta nerabdare a unor straini ce m`au dat afara din sala care imi punea in palma increderea in mine sau imi arunca ultimele sperante psihice in cel mai adanc lac. Si e doar un lac,imi spui, nu are infinitatea oceanului ! Sigur,un lac... un lac ce a inecat tot ce am putut strange in mine de cand ma stiu, asta eram,asta am pus pe masa in clipa in care consideram ca imi e judecata soarta... Eram eu cea invincibila sau eu cea mediocra, cea netrebnica, acea carpa frumoasa de sters praful intr`un regat cu servitoare ce umbla noaptea prin paturile regilor. Nici macar nu am putut fi amanta unei clipe de victorie, o iluzie macar, o atingere, un suspin, orice. Ma prostituez in genunchi in fata a 5 momente de asteptare, 5 minute ce mi`au fost rapite pe nedrept. Uram pe toti ce se ridicau in picioare inaintea mea. Pentru ca stiam ca ei au sansa, si eu s`ar putea sa o pierd,din nou,asa cum am pierdut`o de fiecare data. Dumnezeule,cine a zis ca norocul si`l face omul solitar a gresit enorm. De mii de ori mi`a stat destinul legat cu ata de matase de bunavointa sau ingaduinta,sau mila, sau omenia unora. Ce`i aia noroc ? Nu`i nimic norocul. E doar ceva ce iti da viata peste cap ori de cate ori iti iese sau nu,in cale.
Si aruncata ca o sluga ma vad acum, in noroaie de argila blestemata ca mlastini ce inghit si dau uitarii vieti fara cusur. Pleaca ! Iesi ! Nu meriti lauri, Iisus a pus pe crestetul tau coroana sa cu spini, ar necesită sa te simti binecuvantata ca sangerezi.
Atatea s`au adunat,Doamne,in mine in ultima vreme,incat nu stiu cu ce drept mai respir pe lumea asta. De cate ori am intins mana si mi s`a dat peste ea, asa incat sa`mi scape sufletul din palma, pe care a trebuit apoi sa il fugaresc pe carari ce nu le`am zarit niciodata... Imi fugaresc necunoscutul in jungla nimicniciei. Nimicnicie. Cuvantul asta ma caracterizeaza cel mai bine acum.
As scrie scrisori si nu le`as tine numarul, insa urasc sa vorbesc de una singura. As vrea sa mi se dea,macar o data in viata, acea clipa de glorie pentru care muncesc atat, sau macar sa nu fiu invinovatita pe nedrept.
As fi vrut sa fii tu in locul ei !
Dar trageti`o cu el ! Poate iti trece !
Dar stai la patul lui pana moare si apoi vezi`ti de treaba !
Oameni adevarati raman, cei slabi renunta, iar tu ai renuntat la mine !
Esti o labila psihic ! Nu vei fi niciodata ceea ce ai tu de gand sa fii !
Sa stii ca nu ma impresioneaza lacrimile tale !
Uneori aud in mine lucrurile astea ca oglinzi ce se sparg continuu.
Iarta`ma,Doamne,daca am gresit cu ceva. Iarta`ma,Doamne, ca mi`am pierdut credinta. Imi vine sa fug in zari si sa ma arunc in abis, caci nimic nu cunosc din ceea ce urmeaza sa imi rezerve viata,nu mai am nici o certitudine, si aud cuvantul moarte in fiecare zi in casa mea.
Iarta`ma,Doamne. |
|