FAQ Autentificare
Cautare Profil
Membri Grupuri
Mesaje private
Inregistrare
Ninge in luna mai
Creaza un subiect nou   Raspunde la subiect
Pagina de start a forumului Ney » I believe... » Ninge in luna mai
Subiectul anterior :: Subiectul urmator  
Autor Mesaj
Tyie
Administrator
Administrator
Tyie

Data inscrierii: 20/Iun/2006
Mesaje: 27
Localitate: Brasov

 Mesaj Trimis: 21/06/2006 00:06    Titlul subiectului: Ninge in luna mai
Raspunde cu citat (quote)

Rasufli incet si incerci sa mai gasesti o gura de aer…privesti deasupra ta…Nori de fum închis la culoare se invart deasupra-ti coborand din ce in ce mai mult si inecandu-te cu fiecare gura de aer pe care o furi…Te invarti incercand sa gasesti un sprijin dar te sufoci in fumul ce te inconjoara.Ce cauti aici?Duh al nemuririi…pare-mi-se ca ti-a cam pierit haloul si acum,in dezanadejde,ajungi pana sit u sa te indoiesti….
Pe obraz iti sta inghetata o lacrima…singura sclipire de infinit in negura ce se inteteste…Ajungi san u mai intelegi de ce te afli aici,pe cine cauti sau cum ai ajuns in acest loc. ….Inaintezi din ce in ce mai greu,pasesti ca prin smoala,iti simti trupul greu si vezi cum mii de maini te apuca si incearca sa te traga inapoi.Abia acum iti aduci aminte ca nu e întâia oara cand te simti incatusat,prins de maini si de picioare,incapabil sa respiri, sa vezi, sa auzi, sa nu simti nimic altceva decat ceea ce crezi ca ai in jur.
Aici,acum in intuneric, te intrebi cum ai ajuns unde te aflii…Tu Viata in locul ce nu isi va arata niciodata o alta fata…abia acum intelegi ca ratacesti pe un taram ce ti-a fost, iti este si iti va ramane strain pana in clipa in care iti vei gasi sfarsitul…
Deci vezi?Degeaba ma mai cauti,degeaba alegi in neguri si te sufoci in propria-ti tristete,caci nu ma vei gasi…Tu Inger,eu Demon…tu Viata,eu Moarte…Te increzi intr-o speranta,dar uiti ca in taramul meu iti simti picioarele de plumb si sufletul legat…Si uitit ca peste el,eu sunt stapan…aici nu tu esti Viata ,ci eu…Existi in lumea mea,e drept, refuzi sa vezi ce este evident,dar in final,de ce nu vrei sa accepti ca ea te tine prizononier?...Imi zici ca alegi sa stai aici dar sa te cred?Sa cred ca solitar te condamni la suferinta?Nu vezi ca lupta pe care cu disperare o continui a fost demult pierduta?
Nu pot sa cred…Ma intrebi de ce inca existi?Cum de mai cauti un raspuns?De ce nu ai fost inca izgonit?!...De izgonit eu nu te pot izgoni…existi,exist…exista lumea…Asa cum astazi tu ai ratacit in Mine eu maine voi fi ratacit in Tine…Tu ai fost eu iar eu…eu voi fit u…dar fiecare in lumea celuilalt…Nu vezi?Nu intelegi?
De-ar fi sa aleg in lumea mea tu nu ai exista;in lumea ta eu nu as exista…dar lumea mea si mulțimea ta ,oricat de mare ar fi absenta fiecaruia…destinele isi leaga…
Inevitabil pe al meu de al tau….


Ultima modificare efectuata de catre Tyie la 29/06/2006 19:58, modificat de 1 data in total
 Sus »
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
Deesse
Babac
Babac
Deesse

Data inscrierii: 20/Iun/2006
Mesaje: 22
Localitate: Brasov

 Mesaj Trimis: 21/06/2006 00:13    Titlul subiectului:
Raspunde cu citat (quote)

[b][size=18][color=red]Fulgi in Florar

Patura de intuneric, clar de luna orbit de umbra soarelui, perdele de stropi de gheata... ninge in luna mai.
Dau la o parte cascada aurie de Organza prin care vedeam odinioara cum cresc irisii in gradina. Acum vad dincolo de ea doar o fereastra opaca, zid de nedumerire...Incep sa respir repede, mai repede, clipesc in continuu, nu mai vad nimic, nu mai aud, ma clatin si cad in genunchi. M-as zbate si as urla, insa inclin privirea si soptesc: “De-ai fi tu, trup de marmura, macar un ciob de sticla fara glas si fara mangaiere, dar care sa reflecte lumina, mi-as intinde aripile pana la urmele ce le lasi printre nori cu razele tale. Luna nu ar mai fi astru al intunericului, si nici soarele miracol diurn, ci s-ar infrati si s-ar plimba pretutindeni printre stele. Nu am nevoie sa existe seară si zi, doua lumi despartite de granite magice, rasarit si asfintit...(ce rasare? Ce apune?...), ci de Echilibru. O cale de mijloc. Nu uitare sau obsesie, ci acceptare; nu indiferenta sau omniprezenta, ci amicitie; nu primavara sau iarna, ci si vara si toamna.
Nu-mi poti spune adio si apoi sa-mi trimiti papirusuri sfasiate de neliniste pe care iti asterni, in dialecte antice, iubirea.”
Ma ridic si simt cum talpile imi iau foc pe pamantul de gheata, cum palmele nu mi se mai dezlipesc si cum un vant necrutator imi biciuieste obrajii, vrand parca sa ma tranteasca din nou pe lutul uscat.
Mi-ai auzit soapta si te-ai tulburat. Ai trimis valuri uriase, vrand sa ineci viata, insa ai stins focuri menite sa usuce paduri. Ai faurit tunete si le-ai aruncat in zari ca sa nu mai cunosc ce e sunetul, insa m-am folosit de fulgerele ce au venit printre nori ca niste sageti electrice, astupandu-mi urechile ca sa nu mai aud tunetele tale de furie... Ai trimis ninsoare in luna mai, fara sa stii ca fulgii tai de resentimente vor pieri inainte sa fi atins poalele irisilor din gradina mea. Desi imi trimiti priviri intunecate, eu primesc zambete...
Nimic din tine nu ma mai atinge.
[/color]
[/size][/b]
 Sus »
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
Rylai
Boboc;)


Data inscrierii: 24/Iun/2006
Mesaje: 4
Localitate: BV

 Mesaj Trimis: 24/06/2006 08:45    Titlul subiectului: Zi de zi
Raspunde cu citat (quote)

O balta pe marginea trotoarului, o rafala de vant razleata, un trecator neprietenos, un zambet inocent de copil, un catel infometat si numeroase masini urate si zgomotoase. Nimic mai banal decat o plimbare pe strada, pe aceslasi drum, catre aceasi scoala, itr-o zi ca oricare alta. La prima vedere, viata cotidiana, plictisitoare si obositoare, intotdeauna la fel, fara nimic deosebit. Pentru unii dintre noi, mai ingrozitoare decat moartea, monotonia ni se pare ucigasul lent al vietii noastre.
Nimic, absolut nimic nu este la fel. Monotonia nu exista, atata timp cat traim fiecare zi, una dupa alta, la tărie maxima. Atata timp cat tinem ochii deschisi si sufletul viu, atata timp cat putem privi in stanga si in dreapta si vedea, ca frumusetea exista pretutindeni. Intr-o floare delicata rasarita din nemiloasa zapada, intr-un zambet plin de speranta dintr-o zi ploioasa, intr-o raza de soare dintr-o dupa-miaza innorata si rece sau numai in fiecare persoana, unica si frumoasa in felul ei, ce face fiecare zi diferita, frumoasa, unica si de neuitat, capitol unic si pretios din viata noastra.
Concluzia, simpla, importanta si in acelasi timp pretioasa este ca, putem trai, zi de zi, cu frumusetea simpla a unei zile obijnuite, diferite si unice in acelasi timp, efemera ca existenta noastra trecatoare. Darul oamenilor este realitatea ca noi toti murim si nu avem voie sa traim zile ,,obijnuite” ci doar vieti extraordinare si de neuitat. Ca un fulg de nea in luna mai. Miracolul unei zile obijnuite.
 Sus »
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
caesius
Vizitator





 Mesaj Trimis: 02/08/2006 20:34    Titlul subiectului: Toleranta...
Raspunde cu citat (quote)

Ninge in luna mai? Eu nu-mi aduc aminte de asa ceva. Stiu ca tratez lucrurile cam frust dar lirismul isi are si el neajunsurile sale si la fel ca si iubirea, caci in majoritatea cazurilor e asociat cu o situație febrila a acestui sentiment, el “inceteaza sa fie demon atunci cand inceteaza sa fie zeitate”. Incerc sa fac o apreciere obiectiva asupra subiectului si realizez ca pe langa faptul ca mi-e cam imposibil ar fi si un o apreciere fada. Ma intreb: exista oameni cu mod de exprimare liric si altii cu mod de exprimare rational-rudimentar, sau sa fie lirismul un mod de exprimare superior, un stadiu la care oricine poate accede, apropiindu-se de inima sa. Caut un exemplu si gasesc in schimb doua pentru fiecare expunere a dilemei:Toma D’Aquino si Juan De La Cruz, doi oameni care si-au depasit conditia, doi sfinti. Debutantul a gasit raspunsul existential in alianta dintre ratiune si credinta, deci in mod rational-rudimentar, celalalt in apropierea mistica de divinitate deci in mod liric. Acest lucru ma duce cu gandul la vechea problema a unicitatii fiintei. Fiecare se exprima in modul lui. Ceea ce am specificat eu sunt limitele intervalului, celebrul interval al lui Plesu. Si cu asta am cam rezolvat problema intrand intr-un plan de o complexitate similara vietii cotidiene. Lucrurile se afla intr-un raport variabil, la fel si modurile de exprimare. Exista insa preponderente, astfel un Descartes ar fi departe de un Shakespeare, cu toate ca amandoi erau geniali. Poti spune ca unul e mai bun ca altul? ar fi o absurditate sa-I compari. Interesant mi se pare deznodamantul la care fara sa vreau ma duce inima mea si anume la o valoare de mult uitata(poate niciodata “aflata” la indice social): toleranta!
 Sus »
Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:   
Pagina de start a forumului Ney » I believe... » Ninge in luna mai
Creaza un subiect nou   Raspunde la subiect Ora este GMT + 3 ore
Pagina 1 din 1

 
Mergi direct la:  
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum



Powered by phpBB © 2001, 2002 phpBB Group
Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro