 |
|
 |
 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Deesse Babac


Data inscrierii: 20/Iun/2006 Mesaje: 22 Localitate: Brasov
|
Trimis: 11/03/2008 22:21 Titlul subiectului: Ofranda ingerului |
|
|
Ingenunchez la poarta sufletului tau, Ingere. Plec capul unui infinit ce l`am privit in ochi si l`am strans in brate in atatea amurguri. Sub lacrima portii tale pun trandafiri uscati, zecile de trandafiri primiti de`a lungul anilor de la iubiri uitate... inca au parfum de sarut si de emotie. Acel sarut ce ti l`am intins in palma, dar pe care vantul mi l`a luat pentru ca in Cartile Vietii nu era scris sa iti fie tie daruit. Sau un sarut vechi, pe buzele unui necunoscut, pe banca de sub Tampa,privit de spuma marilor ca fiind prea tanar ca sa poata supravietui uraganelor. Trandafiri rosii,albi,roz... toti sunt azi fumurii si stau rasfirati pe presul de la intrare. Ai lacat de plumb si nu stiu daca aceasta casa in care locuiesti este sau nu parasita. La pervazul acestei ferestre ma asteptai,insa cantecul tau a fost rapus de ploaie, sfarmat si preschimbat in cenusa. Si totusi,ce mult iubesc ploaia, si tu o iubesti. Pentru ca e dulceata,mierea norilor. Norii care intuneca si care pazesc, care suspina si care nu uita niciodata. Norii. Nu am inteles niciodata cum pot ei sa faca niste tablouri atat de bine pictate la amurg, pe Dunare.
Las aici o ofranda amintirii,Ingere. Deschide`mi poarta. |
|
| Sus » |
|
 |
Tyie Administrator


Data inscrierii: 20/Iun/2006 Mesaje: 27 Localitate: Brasov
|
Trimis: 19/03/2008 11:31 Titlul subiectului: |
|
|
Imi port aripile din sonet in sonet si aterizez fugar pe genele iubirii sale. Am realizat in aparenta un biet poet care-si gaseste alinarea in dulcile pahare ale unei nebunii recunoscute dar necunoscute. Ma poarta pe adieri de seară un vis cumplit in care eu alerg dar el dispare...Doar ca s-apara-ntr-o clipita in urma-mi. Si iar imi joaca simturile-o festa caci in acea secunda cand ma intorc, cu ochii fata sa'i sarut, dispare iar...
Astept cu nerabdare sa'mi umpre imprejurul de lumina, ca in sclipirea ce ma va inconjura , sa intrezaresc mai mult dect un freamat, dorinta si negare. Doar in negarea lui sta adevarul, caci negi ce nu doresti sa fie... Si ard in ochii lui, in mii de flacari verzi, albastre iar lanturile ce'mi inconjoara fiinta slabesc doar cand eu lacatu-l deschid. Nu e stiut deja c-alegem al cui prizonier sa fim? Si dac-aleg, atunci o fac cu bucuria sclavului care primeste libertatea ca soarele-n cutie si aerul in palme, in ochii caruia se scalda-o mare in propriile lacrimi...
Sa imi inec incendiul in abisul lui - abis in care portile ce-i strajuiesc intrarea iti neaga trecerea....Sa-l umplu si de apa, si de foc, de aer si lumina - sa'i fiu toate acestea, iar el, pamantul sa straluceasca si mai tare decat toate caci a primit ofranda si s'a daruit ei.
In schimb, el a primit eternitatea-n palma... Incape? |
|
| Sus » |
|
 |
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
 |
|
|
 |
|