Deesse Babac


Data inscrierii: 20/Iun/2006 Mesaje: 22 Localitate: Brasov
|
Trimis: 05/04/2008 10:02 Titlul subiectului: Recviem pentru un vis |
|
|
Tremur inca in suspinul unei dimineti de foc asa cum tremuram atunci in bratele tale. Recviem pentru un vis. Nimic din ce am trait atunci nu a fost adevarat. Se scutura petalele unui vis in lacul de sange si moarte. Unde iti e securea ? Trebuia sa imi tai direct capul,nu sa ma privesti zvarcolindu`ma. Dar ai favorit sa taci si sa te ascunzi in nimicul tau ieftin. Ma vroiai pentru ca te vroiam. Pentru ca vroiai sa te simti dorita. Am fost pentru tine doar o amanta netrebnica, un trup disperat pentru o afectiune ce nu o simtisem, ceva ce..da,m`a reintregit si mi`a aratat cine sunt, un sarut ce nu stiam de unde sa il cuprind,caci imi era atat de nou si de drag, o furtuna de palate de cianura si placere. Cum ai putut sa ma privesti apoi in ochi stiind ca m`ai folosit ca sa`ti recastigi increderea, ca sa te urci din nou la tronul unei imparatii ce iti sta la picioare ? Strajeri morti in uniforme impecabile. Iar eu eram singura vie. Din nou, o metresa care te`a iubit. Nici macar regele nu te iubea. Dar in bratele lui ti`ai fi sfartecat venele si te`ai fi sinucis in intunericul unei nopti lipsite de constiinta. Regreti, a fost o prostie, te invinovatesti, ai fi dorit sa nu existe, urli, imi vorbesti ca unui fir oarecare de praf pe langa care ai trecut in furia si dezamagirile tale. Cum pot sa traiesc cu gandul ca m`ai folosit, iubindu`te ? Cum ai putut sa ma faci sa cred ca iti inchini sufletul plin de durere in fata unui inger, cand de fapt erai ...
Erai ceva ce am crezut ca ma va mantui. Si intr`adevar, m`ai adus la un anumit liman... un liman care ma secatuieste, ma biciuieste, ma crucifica. Pentru ca sunt singura de acest gen intr`o lume plina de prejudecati,frici si normalitati halucinante. N`am sa inteleg niciodata un sarut care e apoi regretat. Si nu esti singura. Ce sunt acelea responsabilitatile in ochii tai ? Ma pedepsesc pentru ca sunt atat de diferita. Si nu, nu e o himera, nu e ceva imaginativ, nu e in mintea mea bolnava. Eu chiar asa sunt, oricat de greu le`ar veni unora sa creada. Si imi vine sa urlu cand simt asta, cand sunt asa. Ma urmareste, ma umbreste, ma scapa de sub control, ma preschimba in animal. Si totusi, nu pot,nu stiu,nu vreau sa renunt la mine. La acea eu care tulbura, care indeparteaza, care ucide cu un sarut numeroase popoare adunate sub genele unei regine.
Regii blestemati.
Si toate imparatiile lor încărcate de amante care cred ca gasesc intr`o anumita clipa acea caldura pe care s`au nascut sa o iubeasca. |
|