 |
|
 |
 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Tyie Administrator


Data inscrierii: 20/Iun/2006 Mesaje: 27 Localitate: Brasov
|
Trimis: 30/06/2006 22:41 Titlul subiectului: Tears |
|
|
Statea singura in parc,cu capul plecat...Fata cu parul blondut.O priveam acum cum o privisem de atatea ori pana acum si totusi nu intelegeam...Venisem in parc cu intentia de a citi, dar cum am ajuns, m-am asezat pe banca si a inceput sa ploua.Ciudat...fusese o zi îndeajuns de frumoasa, chiar nu erau nori pe cer.Ce era mai ciudat-nimeni in afara de mine nu isi deschisese umbrela. Nici macar fata....si totusi numai ea nu avea hainele ude.
Marti,cand am vazut-o ultima oara ploua.Dar la fel, ea nu avea hainele ude...de ce nu am avut curajul sa ma duc pana la ea ma intreb...Nu pot sa mi-o scot din minte, nici pe ea, nici ploaia, nici sentimental ciudat pe care il simt DOAR cand o vad?Maine merg din nou in parc! Nu imi mai iau umbrela, nici cartea.
Voi astepta linistit pana cand va veni din nou.Sunt sigur ca va fi acolo.Cand o voi vedea ma voi aseza pe banca si voi astepta cateva minute. Nu stiu exact cate dar stiu sigur ca dupa 3 minute, va incepe sa ploua...Nimeni in fara de ea si de mine nu va observa cum stropii reci le uda din nou hainele. Eu ma voi ridica de pe banca si voi porni cu pasi marunti spre ea. Cand voi fi ajuns langa ea cu siguranta nu va simti, dar ii voi sa la o parte parul lung si blond.
Inca nu m-a observat desi stau in fata ei de mai bine de o ora.Ea a stat cuminte si tacuta, freadonand incetinel un cantec de leagan. Probabil imi va spune mai tarziu ca este cantecul ei preferat si ca mama ei obisnuia sa i-l cante inainte sa adoarma. Incerc sa ii atrag atentia dar cu cat o perturb mai mult cu atat ploaia este mai deasa, mai rece si mai dureroasa...
Dar s-a oprit din fredonat.O iau de mana si deodata ridica privirea din pamant. Are ochii rosii si obrajii plini de lacrimi. Iau o batista, ii sterg ochii si o iau in brate. Ea plange in continuare, din ce in ce mai tare. In jurul nostrum incep sa se prabuseasca sloi de gheata. Ploaia s-a transformat in grindina dar nu ne raneste...decat prezenta ei...Incet incet, si ea se linisteste iar plansul inceteaza?odata cu el ploaia. Ma ridic de langa ea cu gandul de a-mi lia cartea de pe banca dar imi amintesc ca nu am luat-o cu mine. Ma intorc,dar EA a disparut.
In jurul meu, oameni cu haine uscate, care nu au simtit nimic din ploaia sau grindina care le-a ranit mai devreme mandria, sentimentele sau?nimic. Nu au simtit sau nu au vrut sa simta?
Si totusi...cine m-a imbratisat??[color=green[color=blue] |
|
| Sus » |
|
 |
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
 |
|
|
 |
|