 |
|
 |
 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Tyie
Administrator
Data inscrierii: 20/Iun/2006
Mesaje: 27
Localitate: Brasov
|
 Trimis: 21/06/2006 00:09 Titlul subiectului: Topit... |
|
|
Acelasi birou prafuit in capatul caruia lampa lui veche isi cant alumina; acelasi fotoliu invizibil, pregatit dar niciodata folosit…Acelasi sentiment de greutate, inutilitate…de lipsa…El sta cu capul sprijinit pe mana ce adineauri, pe ritmurile inimii ei, dansa printer suvite sateen ce umarul gol ce astepta…
“Mangaierea vantului de seara ma poarta usor printer carti vechi, scrisori de dragoste…biletele in care imi scriai <Ne intalnim la 6>…Pasesc pe un covor batut de timp si probabil de pasii tai grabiti..Ma asez in centru, privind in jur…In camera ce ma inconjoara, ciudat imi pare un solitar lucru…Desi micuta, ea pare inca goala…Un raft pe jumatate locuit de carti; majoritatea lor noi.In stanga raftului…o usa, in dreapta lui o alta usa.Intorc privirea.Un nou raft, cu alte carti , si mai noi, iar sub el …o alta usa. Apas clanta, deschid usa si intru intr-o camera, la fel de mare, cu acelasi covor, dar fara rafturi. Astept un timp si-n fata mea apare o cutiuta albastra, legata cu o panglica bleu.Cunosc cutia...Am mai umblat cu ea…De fapt, eu sunt cel care ti-a daruit-o…Dezleg panglica, ridic capacul si ma vad pe mine…daruindu-ti cutia…Ma simt fericit, simt ca zambesc si iau cutia…din mana mea. Asa ceva e imposibil! Inchid cutia, o las pe covor, cu panglica langa ea. Privesc in jur. Alte usi.Pornesc derutat spre urmatoarea usa…Ma intalnesc pe un corridor cu o fetita mica, de vreo 5-6 ani care imi spune:
-Ai luat-o pe un drum gresit.Intoarce-te.
Socot ca imi vrea binele, deci ma intrc in camera de unde plecasem dar nu mai gsesc cutia sau panglica…Intru pe alta usa si pasesc intr-o alta camera.E frig…ploua…Intr-o camera?!?!Incerc sa gasesc o alta usa, merg de-a lungul peretilor dar nu gasesc nimic. Brusc imi aud vocea, incet, pierdut…<Nut e mai iubesc> -un fulger. Si imi dau seama…Cum am ajuns aici? Fug disperat, caut o clanta. In sfarsit ies din camera …Fug printr-un corridor ingust si ajung pe o pajiste unde… te vad pe tine stand intre flori cu poza mea in mana…Incerc sa te strig dar mi-a pierit vocea. Pornesc spre tine dar ma vezi sit e indepartezi.Dispari, dispare pajistea…Sunt iarasi langa o usa…neagra, incuiata…Ii rup zavorul si intru…Ma vad din nou pe mine. Rad, vorbesc…cu mine…Si la un moment dat, cel la care privesc se opreste si spune modest <Te iunesc Ana> Inevitabil raspunsul vine imediat…din partea mea…
Atunci ceva ma trage de mana, ma scoate din camera…Ma intorc; esti tu Ana! Te-ai ridicat din pat si ma privesti cu ochii in lacrimi …Te intorci, iti iei valiza si dai sa iesi din casa...Iti prind mana, te privesc neajutorat.Lacrimi iti curg pe obraji, dar neclintita, intorci privirea si pleci...
-Dar te iubesc!strig dupa tine...
Te intorci si imi spui incet:
-Nu, tu m-ai iubit...Abia acum pot spune si eu „te-am iubit”...[i][/i]
Ultima modificare efectuata Tyie la 24/06/2006 08:52, modificat de 2 ori in total |
|
| Sus » |
|
|
Deesse
Babac
Data inscrierii: 20/Iun/2006
Mesaje: 22
Localitate: Brasov
|
| Trimis: 21/06/2006 00:35 Titlul subiectului: Topire si solidificare in iubire |
|
|
Topirea si solidificarea.
Iubirea ca dirijor
Plang in pumn si simt cum mi se scurg printre degete sloi de gheata. Obisnuiam sa am lacrimi fierbinti, dureroase, care sapa santuri ce nu se mai pot acoperi cu nici un fel de tarana. Azi sunt doar reci si fara culoare. Lut sculptat de tacere, de liniste, de tacerea linistei...
Palida, sidefie, inghetata, privesc in gol la plaja pustie, zbdrobita de valurile prea mari si prea puternice. As vrea sa traiesc un tsunami, ca sa aflu cum e o imbratisare ; sa ma ia o tornada, ca sa invat dansuri exotice, sa ma prind de capatul unei prapastii cand se crapa pamantul la cutremur, ca sa invat ce e gravitatea. M-as inrudi cu tot ce a fost inaintea mea ca sa imi gasesc radacinile. Inca o miscare gresita si cad in abis,ma inec in valul nemilos sau ma sufoc in tornada nelinistita. Padurea ma invata sa iti ascult soaptele cand ma supui. Sa ma alatur întocmai unui sarpe ce aude cantecul stapanului sau. Totul imi spune sa risc, chiar daca orice fapt ma duce catre intuneric, catre lumea statuilor reci de marmura, care nu recunosc razele, nepotolitul vant,ravasitele izvoare. Amorul unei marmure...
Albina ma indeamna sa culeg polenul scaietilor destinului meu, caci la inceputuri si ei tot flori isi spuneau. Efemeridele isi dau viata pentru o zi de dragoste. Inaltimile azurii ma striga si imi presara praf pe aripi : fii un fluture ! Prind astfel tărie chiar daca sfarsitul drumului mi se arata deja, desi nu am inceput sa pasesc pe el. Cred. Sper. Voi reusi.
Ma arunc de pe munte ca un parasutist entuziasmat. Zbor mult si vad detalii ale panoramei nemaivazute pana acum. Reusesc sa surad. Dar cad.
Vantul ma poarta prea departe de locul unde voiam sa poposesc, ma intorc in tornada care ma rasuceste puternic,tsunami-ul mi se impotriveste si ma plesneste brutal. Am facut pasul gresit : am crezut in floarea imaginatiei mele. Parasuta mi-a luat picioarele de pe pamant...am sperat imposibilul.
Lacrimile reci se urca inapoi pe obrajii crapati, ca niste vapoare fara pasageri la bord. Mi se ascund din nou in priviri si imi dau seama ca sunt un boa ce danseaza cum ii canta maestrul.
Asa ai vrut mereu sa fiu. |
|
| Sus » |
|
|
hardcore_bitch
Vizitator
|
| Trimis: 24/06/2006 08:47 Titlul subiectului: |
|
|
Un suflet e ca o floare:o plantezi,o uzi sa creasca,ai grija sa aiba sficienta lumina ca sa creasca frumos si armonios,ai grija de fiecare frumza,fiecare petala pana in momentul in care se ofileste.Un suflet trebuie hranit in fiecare minut cu sentimente frumoase care sa-l mentina puternic sa indure tot ce viata ii rezerva.
Un suflet e ca o lumanare:o aprinzi iar singurul ei scop e sa arda;sa isi topeasca viata.In timp ce o lumaare e menita sa se topeasca un suflet se naste ca sa iubeasca. Iubirea te incalzeste, iubirea uneori arde, iar cand nu esti atent iubirea te frige intr-un întocmai fel incat ti se face frica sa mai iubesti a doua oara.
Sufletul e format din doua parti:bine si rau, Inger si demon,iubire si ura,topire si solidificare…Auzi de cele mai multe ori in filme “ma doare inima”,”mi-ai ranit inima”.”mi-e inima atat de chinuita,incat simt ca n-am sa mai iubesc vreodata”.Dar cuvintele sunt atat de sueprficiale,cuvintele nu inseamna nimic,nici macar 1000 de cuvinte nu pot descrie trairi, sntimente,viata…Chiar si cuvatul “iubire” in ziua de azi pare atat de superficial, incat omenirea uita sa mai spuna “te iubesc”, societatea uita sa mai creada in singura iubire, pura si adevarata.Lumea confunda atractia fizica si sexul cu dragostea. Ceea ce nunim noi iubire este falsul sentiment de siguranta pe care persoana de langa noi ni-l da.
Iubirea e un sentiment ce dainuie peste ani;iubirea nu e doar atractie superficiala sau pasiune inflacarata.Iubirea inseamna a imparti totul,bune si rele ,sanatate si boala,viata si moarte.Iubirea nu inseamna a te afisa in oras cu cine arata mai bine la bratul tau;iubirea nu inseamna superficialitate, ipocrizie.Iubirea e,in primul ran, prietenie.
Iubirea e nebunie, iubirea e eficacitatea de a striga unei lumi intregi ca ai gasit adevarul, ca esti satul de minciuna cotidiana in care o lume banala se afunda.Iubirea inseamna curaj, inseamna curajul de a fi tu, inseamna curajul de a-i spune celuilalt cat de multi l iubesti, darn u prin vorbe, prin fapte, prin dovada ca esti in stare sa renunti la tine insuti pentru el/ea.
Uneori ma gandesc ca singura iubire adevarata e cea parinteasca.Sa vezi cum o parte din tine a crescut in tine, iese la lumina si se bucura de acelasi privilegiu de care te bucuri sit u:viata…Sa fii parinte inseamna sa fii un model,un erou.Copii au necesitate sa stie ca de cate ori o sa cada in viata, parintii lor vor f acolo ca sa-I ridice sis a-I scurute de praf.
Imi par atat de seci sutele de cantece de dragoste care au fost compuse de-a lungul anilor. Sunt doar cuvinte care suna bine , e o industrie menita sa manipuleze miliarde de oameni in lume, menita sa produca sis a vandal,atata tot.
Iubirea e surda la alte voci decat cea menita sa fie ascultata, iubirea e oarba la alte priviri decat la cea a perechii sale. Dar ce se intampla cand te trezesti din “indragosteala”?Ce se intampla cand lumanarea e satula sa mai arda si se stinge?Ce se intampla cand aduni ceara , o topesti si o solidifici ca sa mai formezi o lumanare? Un suflet ca sa fie salvat trebuie topit si solidificat. Un suflet trebuie sa vada viata asa cum este: cu bune si cu rele, cu prieteni si cu dusmani, cu dragoste si ura.
Si, desi toate aceste cuvinte mi se par infime fata de tot ce simt sau un om mai e in stare sa simta , sentimentele nu pot fi puse hartie, cid oar niste cuvinte lipsite de substrat. |
|
| Sus » |
|
|
caesius
Vizitator
|
| Trimis: 07/08/2006 17:17 Titlul subiectului: Microcosmos-Macrocosmos |
|
|
Anul trecut am aflat un lucru care mi-a marcat imaginatia. Eram la un curs de Tehnologia Materialelor, curs cat se poate de rationalist si stiintific. Nimic romantic, nimic care sa-mi suscite simtul oniric. Si totusi apare un subiect interesant:crearea materialelor compozite, materiale extrem de rezistente, defapt cele mai rezistente. Procedeul e o topire deosebit de rapida, o pliere puternica a materialului dupa care o solidificare rapida. Bun, zici tu si ce e palpitant pana aici? E intrigant faptul ca rezistenta acestor materii e data de incredibilul de mare numar de defecte structurale ale materialului...nu e ciudat? Imperfectiunile dau o rezistenta incredibila. Am facut neîntârziat analogia cu viata umana, in unic cu metanoietica crestina care vorbeste de acelasi lucru, cum dintr-un "pumn" de sentimente, actiuni si ganduri antagonice si imperfecte se naste o noua fiinta, o fiinta impermeabila la raul lumesc, prin purificarea mistica.
Pe de alta parte si o puritate extrema duce la o rezistenta inimaginabila, puritate care insa nu poate fi atinsa in mulțimea actuala. Lucrul acesta m-a dus cu gandul la perfectiunea angelica... |
|
| Sus » |
|
|
BoneS
Vizitator
|
| Trimis: 17/10/2006 19:59 Titlul subiectului: |
|
|
| topire ... trecerea unui material din stare solida in situație lichida ! dar hai sa patrundem mai adanc in subiect , cum se defineste lichidul ? si de ce temperatura ridicata duce la topirea lui ? daca am inversa rolurile ? daca topirea ar fi determinata de temperaturi scazute si solidificarea de temperaturi ridicate ? ne gadim oare la profunzimea procesului de trecere dintr-o dispoziție in alta ? sau ceea ce conteaza cu adevarat este pana la urma dispoziția ? de ce atatea intrebari la care oamenii ar raspunde cu un cumul de adevaruri fizice ! Adevarul este ca starea in sine ne intereseaza de fapt ! dar pentru a ajunge intr-o anumita stare ...corpul trebuie sa treaca prin procesul de solidificare sau topire pana sa ajunga la starea finala ! deci este un proces ca toate celelalte care implica o stare initiala si una finala ...la fel ca si acest post ...la fel ca toate celelalte lucruri ! deci pana la a fi topit ai fost solid si ai trecut printr-un proces ! implicit nu putem vorbi despre fiinta umana din punct de vedere biologic sa treaca prin aceste procese ...trecerea fiind fatala ! Din punct de vedere spiritual insa sufletul isi modifica starile , tot datorita unui proces prin care trece ! Comparatia cu lumea inconjuratoare , ne aduce la concluzia ca ne regasim in mai multe privinte cu ea ! deci atata timp cat facem parte dintr-un intreg implicit ne regasim in el , intr-o mai mare sau mai mica masura ! |
|
| Sus » |
|
|
Tyie
Administrator
Data inscrierii: 20/Iun/2006
Mesaje: 27
Localitate: Brasov
|
| Trimis: 08/09/2009 11:46 Titlul subiectului: "Burning in the melting pot" |
|
|
Micutii devin mai putin micuti si mai mult mari. Si incep sa se imbrace in costume cu cravata, in pantofi cu toc, isi dau parul cu gel si isi prind ceasul la mana, isi leaga parul la posterior si demnitatea sub picior.
Micutii nostri incep sa minta si sa distorsioneze adevarul, incep sa injunghie. Micutii nostri devin ca micutii care erau micuti acum 30 de ani.
Micutii nostri uita cum e ala un prieten bun pentru un job bun. Uita cum e un coleg bun pentru un post bun. Uita cum e sa ajute ca sa se ajute pe sine.
Micutii nostri nu mai sunt micuti si realizeaza in curand ca nu vor mai putea redeveni micuti.
Micutii nostri arunca vopsea neagra pe ochii si pe inimioarele lor pentru ca nu isi pot ingadui sa fie vazuti de micutii care sunt in ei si care ar plange sa vada ce au devenit.
Micutii nostri devin adulti... |
|
| Sus » |
|
|
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
 |
|
|
 |
|
